fbpx
Home Monden Brancusi intre dragostea senzuala si cea spirituala

Brancusi intre dragostea senzuala si cea spirituala

de Tudorache Ionut
Distribuie

  • ”Dragostea senzuală este vitalitatea fizică, dragostea spirituală este vitalitatea spiritului.”
  • ”Este enervant că lumea socotește amorul carnal drept un personaj foarte serios, când de fapt nu este decât un vagabond. Acest amor este asemeni lucrurilor care se încălzesc sau se răcesc, în funcție de puterea focului.”
  • ”Este adevărat că dragostea carnală ne împinge să facem lucrurile cu entuziasm, dar asta deoarece ia bucățica cea mai frumoasă – pentru restul, rămân resturile.”

Citatele sunt extrase din volumul Așa grăit-a Brâncuși, alcătuit de Sorana Georgescu – Gorjan.

Cele mai mari minți sunt capabile de cele mai mari vicii precum şi de cele mai mari virtuți.

Rene Descartes

Povestea de dragoste dintre Constantin Brâncuşi şi Maria Tănase a început în anul 1938, la Paris. Aici, Dimitrie Gusti organizase o expoziţie de artă populară, iar cei doi se regăseau printre invitaţii cunoscutului etnograf. Iubirea s-a înfiripat încă de la prima întâlnire, deşi diferenţa de vârstă dintre bătrânul sculptor (62 de ani) şi tânăra solistă (25 de ani) era destul de mare. 

Maria Tănase se afla la începutul carierei sale şi încerca să se afirme pe toate căile posibile. Astfel, s-a oferit să-l ajute pe Dimitrie Gusti la promovarea expoziţiei sale, pe care urma să o organizeze în 1938 la Paris. După încheierea evenimentului, interpreta urma să susţină un recital într-un restaurant parizian, însă nu a mai ajuns să cânte aici, pentru că, între timp, s-a revăzut cu Brâncuşi. 

Astfel, în timpul unei vizite făcute alături de Dimitrie Gusti la atelierul sculptorului, Maria nu a mai plecat de lângă artistul pe care îl îndrăgise atât de mult. Gusti s-a înfuriat la culme pe tânăra cântăreaţă şi lăsat-o să se descurce singură în haosul parizian. Mariei nici că nu i-a păsat de ceea ce făcuse protectorul ei şi a continuat să trăiască alături de Brâncuşi. 

Posesivitatea unui geniu

Brâncuşi s-a dovedit a fi posesiv, încercând să-i impună solistei un anumit mod de a cânta. Sculptorul dorea să o determine pe artistă să urce pe marile scene ale lumii şi să cânte în spectacole grandioase de operă. El era de părere că Maria nu trebuia să se coboare la nivelul unui simplu cântăreţ într-un restaurant, unde melodiile ei erau auzite doar de cei care petreceau din zori şi până seara. 

Dragostea dintre cei doi părea să slăbească tot mai mult din intensitate în anul 1939. La o expoziţie din  New York, Maria Tănase i-a cântat preşedintelui de atunci al SUA, Franklin Roosevelt, melodia „Ţine, Leano, cu Roosevelt!”, fapt care l-a iritat pe Brâncuşi. Acesta era indignat de faptul că partenera lui a ajuns faimoasă datorită cântecelor de petrecere şi nu a pieselor autentice româneşti, pe care sculptorul spera că le va auzi din glasul cântăreţei.

În acelaşi an, Maria Tănase a pus capăt relaţiei sale cu Constantin Brâncuşi. Acesta declarase, la un moment dat, că dragostea dintre ei „a venit la momentul oportun şi a durat exact cât trebuia, până când ne-am plictisit unul de celălalt”. 

În 1944, solista a luat hotărârea de a cânta operetă, renunţând la spectacolele organizate în restaurantele din Bucureşti. Recitalurile Mariei Tănase nu s-au ridicat, însă, la aşteptările publicului, fapt pentru care a renunţat rapid la ideea de a interpreta muzică cultă. Atunci, Maria şi-a dat seama că Brâncuşi avea dreptate, însă nu a mai ajuns să-i spună acest lucru, pentru că sculptorul a murit în 1957, la Paris. 

Cântăreaţa a fost atât de mult marcată de dispariţia sculptorului încât a luat hotărârea să se stabilească în Târgu Jiu. Aici, intenţiona să pună bazele unei şcoli de muzică, pentru a forma noi generaţii de interprete de muzică populară. Solista nu şi-a putut îndeplini acest vis, pentru că, în primăvara anului 1963, este diagnosticată cu cancer pulmonar. Boala a avansat rapid, iar la 22 iunie 1963, Maria Tănase se stinge din viaţă, la Spitalul Fundeni din Bucureşti.

Când Brâncuşi a murit, în 1957, Maria l-a bocit cum numai o femeie care l-a iubit putea să o facă: cu lacrimi fierbinţi şi suspine adevărate


Distribuie
0 comentariu

ARTICOLE SIMILARE

Lasă un comentariu